Două Puncte D

Nu fac nimic remarcabil. Dar ceea ce fac este esenţial. Che Guevara

Două puncte L(imba română I )

Scris de sept la 1:23:00 p.m.

Sunt sigur ca aţi auzit la ştiri, în reclame, sau chiar la oamenii din jurul vostru expresii de genul "locaţii selecte", "în mai multe locaţii", "într-o locaţie" etc. Interesant este că "locaţie" este folosit greşit în toate aceste construcţii.

Trebuie să recunoaştem că suntem o ţară de americanofili. Evident că nu vreau să generalizez, dar după cum ştim majoritatea decide peste tot, iar românii nu fac excepţie. În acest sens, noi încercăm să-i aducem pe americani mai aproape de noi (de parcă n-ar fi destul de aproape). Adoptăm în acest demers diverse lucruri specifice lor: limba, comportamentul, mărcile, simbolurile, obiceiurile (de exemplu ciudata sărbătoare a Halloween-ului). Însă adoptarea unor cuvinte şi/sau locuţiuni din limba engleză este întrucâtva supărătoare. În primul rând, limba română este o limbă dezvoltată şi bogată în cuvinte. Adică este suficientă pentru realizarea unei comunicări exacte. Apoi mai este înţelegerea sensului cuvintelor.

Noi am adoptat cuvântul "locaţie". Acest lucru este cât se poate de clar. Însă în limba engleză "location" are sensul de "amplasament", "loc", "poziţie". Noi l-am "românizat" şi în acest sens i-am modificat terminaţia. Astfel, credeam că ne-am îmbogăţit limba cu un nou cuvânt. De fapt, "locaţie" exista deja în limba română, iar sensul său nu era în niciun caz sinonim cu "amplasament" sau "poziţie". Iată definiţia lui "locaţie": LOCÁŢIE, locaţii, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosinţă temporară. Taxă de locaţie = taxă care se plăteşte drept sancţiune în caz de depăşire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părţi se obligă să procure şi să asigure celeilalte părţi folosinţa unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locaţiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis. Aceasta este definiţia cuvântului locaţie conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, ediţia 1998. Greşeala este evidentă şi este cu atât mai gravă cu cât este folosită la buletinele de ştiri şi chiar în anumite acte sau comunicate oficiale.

Sper ca aceasta scurtă lecţie de limba română să aibă efectul pe care mi-l doresc, şi anume folosirea cuvântului "locaţie" în sens corect, sens pe care îl avea încă dinainte de această americanizarea a poporului nostru. Ajutaţi şi voi la "purificarea" limbii române şi spuneţi cunoscuţilor despre această greşeală sau măcar daţi-le link-ul acestui blog.

Două puncte D pe mail

Daca îţi place şi vrei să fii la curent, introdu adresa de mail: